Am sarbatorit ziua lui Ane in cel mai frumos parc din cate am vazut pana acum, san Isidro, iar astazi am stat cam toata ziua in muzeul Prado, un alt fel de a petrece sfarsitul vacantei si inceputul amintirilor :)
Maine seara la 23 aterizam la otopeni. Ne auzim vineri! (in caz ca azi e miercuri si nu am pierdut de tot notiunea zilelor)
Dupa 22 ore de calatorit si asteptat, un taxi, 2 avioane, si metroul, am ajuns la hostelul nostru rezervat din Madrid. Peru a fost ca un vis frumos din care m-am trezit brusc si inca nu imi amintesc toate detalile ;)
Din Lima la Paris te izbeste cat de eleganti sunt europenii, ce curat si parfumat este totul dupa o tara plina de zumzet, culoare si mirosuri.
Maine chefuim in parc. Ne vedem in curand!
Cartierul bogatilor si prea putin al peruanilor, Miraflores are o panorama extraordinara spre Pacific, toate aleile sunt pline de flori, valurile sunt pline de surferi iar cladirile sunt hoteluri de lux. Preturile cam de 10 ori mai mari decat in centrul istoric. Ne-am plimbat 3 ore pe coasta pana sa gasim un restaurant cu scoici si raci pe care sa ni-l permitem.
Ah, si am mers azi cu linia lor Metropolitana. Un fel de autobuz care tine loc de metrou, are propria banda de circulatie in trafic si peroane dedicate si merge foarte repede. E singurul autobuz modern din Lima, restu sunt un fel de strabunici de-ai lui Scooby :)
La ei evenimentul acesta a ajuns la editia a 5a si incepe la ora 17 pt ca seara nu e chiar asa sigur pe strazi. Au chiar si un muzeu al artei culinare peruene, fain.
Pana la urma, 22 de ore in autocar au trecut... Lima e lafel de gri cum am lasat-o, dar avem o camera mult mai frumoasa la acelasi hostel.
Maine vrem sa ne plimbam in Miraflores, cartierul lor de lux de la ocean.
Va pupam!
Ne asteapta un drum de 22h cu Cruz Del Sur. Probabil jumate o sa dormim si cealalta jumatate o sa ne plictisim la maxim. Urmeaza sa testez cum e sa ne uitam la filme pe telefon :)
Cusco a fost minunat, plin de artizani si de cladiri frumoase si cred ca cel mai linistit oras peruan dupa Arequipa.
In seara dinaintea plecarii am avut sedinta tehnica cu ghidul, in care ne-a explicat pe unde merge traseul, cat de greu e si ce avem nevoie. Intalnire in urma careia m-am panicat inevitabil, si pentru ca ne-a sugerat sa ne luam suplimente de energie am adaugat la bagajul deja facut o plasa de ciocolati, mere, batoane de ceale si biscuiti, genunchere, crema pt articulatii si multe servetele pt ca ne-a spus ca nu e apa pe traseu.
Asadar, la 5 dimineata s-a format grupul: 5 turisti, 2 ghizi, 6 hamali, 1 bucatar si un sofer care ne-a dus pana la km 82, de unde incepe IncaTrail si de aici am inceput urcarea. Prima zi a fost lejera, ca o plimbare, da a dou-a a fost proba de rezistenta. Urcare in mare pe trepte de piatra 1200m, si apoi coborare inca vreo 2h pana la tabara. E ciudat cand tu abia te misti din cauza efortului (desi cari numai vreo 5kg) si a altitudinii si trece pe langa tine un caraus de vreo 50 de ani, alergand la deal cu 20kg in spate...alta specie domne.
Dar trecand si ziua a dou-a nu a ramas decat sa mergem inainte si sa ne bucuram de bucatarul nostru. Inca nu imi explic cum putea sa gateasca si supa si 4 platouri, toate diferite si calde cu doar o butelie si un arzator. Am mancat de la avocado impanat si supa crema de sparanghel pana la wock de legume si cartofi de jungla umpluti cu branza, ah si intr-o seara nea facut si tarta de mango....fara cuptor.
In tabara totul este foarte bine organizat. Fiecare grup de expeditie trece zilnic pe la cate un grup de control unde li se distribuie locul in tabara de a doua-a zi si se cantaresc bagajele hamalilor ca sa nu depaseasca 20kg (pana acum 2 ani carau si 40kg ca sa faca un banut in plus, si ajungeau toti cu probleme de sanatate, deci e o masura menita sa-i protejeze).
In fiecare dimineata ajutorul bucatarului vine pe la corturi, pe la 5, si zdrangane un ceainic de metal ca sa dea trezirea si intreaba 'coca tee' si pana nu raspunzi da sau nu, nu pleaca de langa cort. Cu ceaiul cald in cana sti ca ai 30 min sa il bei, sa-ti faci bagajul si sa te prezinti la micul dejun. Cat mancam noi turistii si ghizii, carausii strang tabara si pana ne punem rucsacii in spate au strans si cortul care e jumate bucatarie, jumate sala de mese. Surprinderea cea mai mare este la pranz, cand ajungi gafaind in tabara, si ghici ce?, hamalii si bucatarul sunt deja acolo, cu cortul montat si masa gata. Te simti ca un rege rasfatat, toata lumea are grija de tine si te serveste si tu abia daca apuci sa-i vezi, asa sunt de timizi si de retrasi :)
Poteca trece prin tot felul de peisaje, dar cel mai impresionant a fost in jungla unde am vazut stoluri galagioase de papagali verzi, multe feluri de orhidee si paduri de bambus, e ca o uriasa gradina botanica, iar ghidul stie cate o poveste despre fiecare fir de planta.
In grup am mai avut o tipa din Marea Britanie si un cuplu american. Oameni faini dar nu asa prietenosi ca noi.
In ziua 4, cand se ajunge la Machu Picchu trezirea este la 3:30 pt ca ultimul punc de control deschide la 5:30 si trebuie sa fi acolo ca sa ajungi la rasarit la poarta soarelui, primul punct de pe traseu de unde se vede orasul. E atat de frumos cand ajungi acolo sus si vezi cum iese din umbra si incepe sa straluceasca in soare, incat uiti de orice oboseala, efort sau inconvenient.
Uh si mai sunt muuuulte de povestit :), acasa cand ne vedem.
Va pupam!
Totul a fost peste asteptari :) si poteca, si ghidul, si bucatarul... Desi Machu Picchu este foarte vizitat, sa ajungi la el dupa 4 zile de expeditie e ca si cand ai fi castigat o descoperire numai a ta. E extraordinar! O sa povestesc maine mai mult despre IncaTrail, acum sunt treaza de 23h si e atat de bine in pat dupa noptile la cort....
Mitologia Inca spune ca zeul soare la trimis pe MancoCopac sa caute centrul lumii, iar acesta a calatorit mult si s-a oprit intr-un loc care i sa parut mai frumos decat oricare altul si la numit Qosqo, care in quechua inseamna 'buricul pamantului'.
Spaniolii au distrus majoritatea constructiilor incase pentru a contrui nu una...nu doua...ci vreo 14 catedrale/manastiri/biserici. Deci Cusco este orasul catedralelor acum.
Am avut un drum cu cateva opriri la obiective turistice, 10h si multe locuri frumoase. Peisajul se schimba mult cand te apropii de Cusco, totul e mai verde, incep sa apara si eucalipti (singurii lor copaci, importati din Australia) iar densitatea de oameni creste considerabil. Am ajuns seara si peste tot e plin de oameni, e asa multa agitatie...noroc cu arhitectura coloniala si suvenirurile de alpaca, altfel ma simteam ca in China.
Cel mai tare, din tot ce am vazut pe drum m-au impresionat orasul inca din Raqchi cu templul urias inchinat lui Viracocha (realizat din blocuri de piatra vulcanica si pamant) si biserica din Andahuaylillas, numita si Capela Sixtina a Anzilor care a fost facuta de conchistadori pt a convinge incasi sa treaca la catolicism, si este atat de frumoasa la interior, cu mult lemn imbracat in aur, si simboluri inca imbinate cu cele crestine, si picturi pe bolta de lemn, si fresce cu fructe exotice incat pare ceva din alta lume.
Abia astept sa explorez maine Cuscoul pe lummina!
Am vizitat Urosul, una din insulele plutitoare ale lacului. Aici toti oamenii sunt desculti pt ca insula este moale si molcoma ca si locuitorii. Pe o insulita traiesc 12familii, cam 40 oameni, si tot ce castiga din mestesugit sau plimbat turistii cu barcuta de stuf, impart intre ei.
Insula Taquile este naturala, cam de 6/2km, si are cam 2000 de locuitori care poarta cu strictete portul de insula, sobru, negru si simplu. Cateva decoratiuni, ii diferentiaza ca statut. Barbatii cu fes multicolor sunt capetenii, cei cu fes rosu sunt insurati iar restul poarta fes jumate rosu, jumate alb. Femeile au toate naframa neagra decorata cu ciucuri mari la fetele nemaritate si ciucuri mici la cele casatoarite. Un adevarat spectacol.
Si vremea a tinut cu noi, a inceput sa ploua la intoarcere in cele 3h de navigat inapoi pana la portul Puno
